Print sau online, aceeasi plictiseala

Cat de diferit trebuie sa fi pentru a patrunde pe o piata deja supra-saturata a revistelor pentru femei? Sau, mai bine zis, cat de original trebuie sa fi pentru a ramane acolo, in mintea cititorului / user-ului?

Eram dependenta de ele just for fun inainte, pana cand mi-am dat seama ca deja se formasera teancuri considerabile de care incepusem sa ma impiedic prin casa. Apoi a venit dependenta in interes de serviciu. Am trecut de la vechea dragoste, varianta print, la cea online. Mai usor si costuri de depozitare zero.

Acum probabil ma aflu in perioada de saturatie. Nu credeam ca o sa se intample asta vreodata, dar... E simplu. Nimic nou. Cresteri sau scaderi spectaculoase in trafic, aceleasi articole, aceleasi teme pe care le vad in n reviste print si in n reviste online.

Unde e noutatea, spiritul acela de cool hunting dus la extrem care sa ma faca sa vreau sa mai dau un click pe inca si inca un titlu? Vedete in costume de baie. Da, hai sa vedem care dintre ele e mai anorexica si care are mai multa celulita. In & out in aceasta vara. Bun. Aceleasi trenduri. Glam la plaja. Cel putin ultimul titlu l-am intalnit in minim 6 reviste print si in destule online.

Pentru un cititor / user fidel unei singure publicatii sa zicem ca ar fi ok. Dar ce se intampla in cazul impatimitelor care devoreaza zeci de reviste pentru femei in fiecare luna? Intervine plictiseala. Site-urile din afara devin o sursa mai buna de inspiratie. Si direct la sursa. De ce sa citesti varianta tradusa / adaptata a articolului “Glam la plaja” intr-o revista romaneasca cand o poti citi direct de la sursa?

Am scris articole si intr-adevar, site-urile din afara erau o sursa de inspiratie. Inspiratie, nu adaptare. Inspiratie, nu imitare. Inspiratie, nu copiere.

Mi-e dor de o revista care sa ma faca sa uit cum trece timpul si sa imi amorteasca mana pe pagini / mouse. Tind sa cred insa ca e doar de la vara. Sau editorii au concediu.